Buncar Str. Traian, zona WTC

In articolul dedicat uvrajelor WW2 localizate in zona Str. Traian anticipam o explorare detaliata, printre altele, a buncarului aflat in zona santierului WTC. Nu a trecut mult timp, si iata, sunt in masura sa dau curs promisiunii.
De la bun inceput trebuie specificat ca discutam despre un complex de buncare, toate aflat in aceasta zona, a santierului World Trade Center Constanta. Din pacate, celelalte doua uvraje au fost demolate la demararea lucrarilor.
Iata, comparativ, cum arata zona in 2006, inainte de aparitia santierului si cum se prezinta acum (imagine din 2011, dar inca actuala). Cercurile gri marcheaza (cu aproximatie) pozitiile fostelor buncare, ce au fost demolate.

Asadar, in anul de gratie, 2013, in zona se mai afla o singura fortificatie WW2, iar accesul este restrictionat, fiind cuprinsa chiar in incinta santierului. Primul lucru care sare in ochi este faptul ca buncarul s-a deplasat odata cu malul pe care se afla, astfel incat actualmente este inclinat cu 20° in directia portului. Au aparut, bineînțeles, intrebarile: ce tip de uvraj este, care era destinatia sa, are gura de tragere, care e starea de “conservare” a constructiei? Alimentate si de faptul ca, de la departare, parea ca parte din ansamblul periscopului este inca la locul lui.
Intrebarile exista pentru a ne determina sa gasim raspunsurile, sa descoperim. Asa incat “am eludat” masurile de securitate ale santierului si m-am prezentat la o intalnire cu ultimul supravietuitor al buncarelor din acea zona.

Privit din apropiere, buncarul nu surprinde cu nimic. Forma clasica, paralelogram cu laturile aproximativ egale (12 m / 10 m) si muchiile orizontale tesite, periscop, sisteme de ventilatie. Iar acestea din urma au fost smulse din beton intr-o dementa a distrugerii, astfel incat nu intalnesc nici macar obisnuita flansa ruginita a ventilatorului extern.

Periscopul nu mai exista de mult, nici macar ramasitele care se gasesc in celelalte buncare WW2. Toate piesele periscopului au fost extrase, a ramas doar carcasa incasetata in beton. In deceniile in care buncarul a fost sigilat, cineva a pus o “palarie” carcasei periscopului, care evita ca apa de ploaie sa patrunda in interior. Si aici se observa betonul sfaramat la baros de jefuitori de istorie, si… dar iata intrarea! Buncarul este deschis, iar o singura privire aruncata “portii” ce, bineintels, lipseste, dezvaluie tipul si rolul uvrajului – buncar-adapost. Ce adapostea? Conform altor buncare de acelasi tip si dimensiuni (precum cel de pe Plaja Modern), in vecinatatea buncarului se afla un tun de antiaeriana, probabil de calibru 20 mm.

Buncarul adapostea tunul de AA, care, in timpul alarmelor era scos si pus pe pozitie de tragere, intr-o fundatie din beton armat, de forma octogonala, special construita la aprox. 10 m in spatele (N-E) buncarului. Baza tunului AA nu se mai observa, in zona s-au facut ulterior lucrari de stabilizare a falezei si e posibil sa se fi fost dărâmata. Buncarul avea si rol de protejare a servantilor tunului si de punct de comanda al bateriei AA.
O usa masiva, pe role, se tragea pe sine in lateral pentru a facilita accesul in/din fortificatie.

Incinta buncarului este impartita in trei incinte de dimensiuni sensibil egale – una centrala si doua laterale. Primul lucru care il remarc este placa metalica a plafonului, specifica fortificatiilor germane de pe timpul Celui De-al Doilea Razboi Mondial, de la Atlantic Wall pana in Estul Europei. Deja o prezenta constanta in peisajul uvrajelor WW2 ale Litoralului romanesc. Incinta centrala nu prezinta nimic special, doua flanse ce se observa in pereti erau candva conectate cu un tronson de tubulatura.

E timpul sa cercetam si camerele laterale, incinta din dreapta (S-E) adapostea periscopul si era dotata probabil si cu o soba pentru incalzire pe timp de iarna. Din ambele sisteme nu a mai ramas mare lucru.

Cateva cleme de fixare, o placa metalica si un suport metalic triunghiular se observa pe unul dintre pereti, in aceeasi conformatie specifica acestor pillbox-uri, chiar si celor cu guri de tragere. Ultima cazemata explorata in cadrul expeditiei noastre la Vadu prezenta aceiasi o pereche din aceeasi suporti, de asemena se observa si urma existentei placii metalice, exact in aceeasi pozitie.
Locul unde se afla periscopul este acum o gaura in plafon, acoperita de acea “palarie” de tabla pe care om observat-o la exterior. Doua flanse se ivesc din ziduri, revendicate de fostele sisteme de ventilatie si incalzire.

Trecem in camera din stanga (N-V), identica ca dimensiuni cu cea pe care tocmai am prezentat-o, insa lipsita de sisteme auxiliare. Cu exceptia unei flanse, “nimic special de raportat”… totusi ar fi ceva. Aici se vede cel mai clar ca, pe vremea cand era sigilat, si aceast buncar, ca multe altele, a fost inundat pana aproape de plafon. Apoi a fost trecut prin foc si pară, peretii sunt înnegriți de funingine.

Aceasta a fost prezentarea ultimului supravietuitor al grupului de buncare WW2 din zona santierului WTC.

Stitched Panorama

 

KML-LogoFullscreen-LogoQR-code-logoGeoJSON-LogoGeoRSS-Logo
Buncar Str. Traian, zona WTC

încărcare hartă - vă rugăm aşteptaţi...

Buncar AT, zona WTC: 44.173298, 28.643965
marker icon
icon-car.png Fullscreen-Logo KML-Logo
Buncar AT, zona WTC

6 Comentarii la Buncar Str. Traian, zona WTC

  1. Absolut identic cu cel de la Modern.
    In schim buncarul din faleza nord este doar P+S, insa e imens, posbil s amai fie inca un subsol insa cele doua culoare laterale sunt inundate. Sunt destul de obosit dupa ce m-am tarat un pic pe burta pe acolo si am facut ceva escalada sa intru. Articolul cred ca maine il public. Gramada de poze e deja pe facebook. E impresionanta sala principala de la subsol. E imensa si are cam 6 m inaltime. Cred ca are ca lungime 20 de m si vreo 10 latime.
    Surprinzator de multe elemente originale conservate. Sistemd e ventilatie intact de la plasa metalica la tubulatura, nu mai spun de usi si balustradele scarilor.

    http://www.facebook.com/media/set/?set=a.466598050065290.109296.100001452961486&type=1

  2. Iar schema romantica a lui Ovidiu nu cade in niciun chip pe ceea ce este in realitate. Nu cumva a explorat vreuna dintre cazematele daramate de WTC ?

    • Ba cade insa e putin gresita. Din pacate in cele 2 camere din subsol nu am putut intra. Prima era aproape astupata cu pamant, iar a doua er aplina de apa cam 10-15cm , ins anu puteam sa deschid usa ceva o bloca si nu am vrut s adau cu picioarele ine a pentru ca ecoul si vibratiile erau destul de puternice si risca sa ne cada ceva in cap.

      • Acum am vazut aia cu Republica Populara Romana si mi s-a aprins becul – in ala am fost si eu cand eram mic, de asta iti ziceam eu ca are lozinci comuniste vopsite peste (credeam eu atunci) cele naziste. Pe vremea aia (prin ’91) aveau lumina trasa de la un bloc vecin si gaseai tot felul de unelte si butoaie ale locatarilor. De la nivelul de jos nu mai imi aduc aminte, sunt 20 si ceva de ani de atunci; chiar traiam cu impresia ca eu intrasem in ultimul din cele 4, dar iata, era asta, primul.

        Fantastica explorarea, abia astept sa o publici.

Lasati un comentariu