Cazematele disparute ale Peninsulei

De-a lungul timpului, am prezentat pe Aedificium numeroase articole dedicate fortificatiilor construite in perioada Celui de-al Doilea Razboi Mondial in zona Peninsulara a Constantei. In fapt, le-am prezentat pe toate, in cadrul unor articole dedicate. Cu o exceptie: fortificatiile ce au fost demolate si a caror existenta o cunoastem astazi doar din fotografii.

Este vorba de doua uvraje ridicate in timpul WW2. Primul dintre ele se incadreaza la modul marginal in aceasta categorie, doarece constructia respectiva inca exista, dar este ingropata sub parcarea de la Poarta 1.

Aceasta facea parte din grupul de cazemate “pillbox” construite de Armata Romana in primavara lui 1944, cu scopul de a respinge un eventual atac maritim al Armatei Rosii. Cazemata prezenta doua guri de foc, pentru mitraliera grea ZB-53, orientate catre Sud, respectiv catre Est; fortificatia era penultima din linia de foc ce pornea de la “tobruk-ul” sapat in faleza, in zona Comandamentului, si se incheia cu cazemata aflata in incinta portului.

Timp de 30 de ani, constructia a fost parte din privelistea celor ce admirau marea in zona restaurantului Vraja Marii. Constantenii care doreau sa faca o baie in mare chiar acolo, coborau de pe faleza escaladand cazemata. In anii ’70, cand s-a construit parcarea de la Poarta 1 si s-au plasat stabilopozii, cazemata a fost ingropata sub betonul parcarii. Astazi mai este vizibil doar un colt al fortificatiei, undeva in imediata proximitate a portii de acces in port.

Cea de-a doua fortificatie la care ne vom referi se constituia intr-un buncar de munitie construit de armata germana, in timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial.  Fortificatia se afla in vecinatatea fostului Sanatoriu de Batrani (de asemenea, demolat), undeva in zona statiei RATC de la Poarta 1.  Buncarul era identic cu cel aflat pe digul portului, fiind destinat stocarii munitiei si a altor materiale. Constructia nu dispunea de guri de foc si prezenta o singura deschidere pentru acces. In anii ’60, in momentul constructiei Str. Termele Romane, buncarul a fost demolat.

*  Parte din materialul fotografic al acestui articol este oferit prin bunavointa lui Gabi Saila (watermark-ul reflecta acest lucru), iar drepturile asupra fotografiilor ii revin in totalitate. 

12 Comentarii la Cazematele disparute ale Peninsulei

  1. Interesant blogul dvs, pacat ca nu l-am gasit mai demult. Am lucrat 20 de ani in Constanta (1973-1994) si as putea sa mai contribui cu cate ceva.
    1. Sa luam fotografia aeriana a intrarii in port: din cate imi amintesc, statuia lui Saligni aflata pe diagonala intersectiei fata de cazemata in discutie, a fost realizata pe o alta cazemata sau complex da cazemate. Forma platformei pe care se afla, a fost dictata de forma fortificatiei de dedesupt. La fel, in dreptul hotelului Belona din Eforie, s-a realizat o constructie de alimentatie publica peste o cazemata.
    2. Caminul de batrani a fost initial camin de ucenici, in cadrul unei initiative care a debutat (in Romania) prin 1921. Ulterior s-a mai construit langa el o cantina si o biblioteca muncitoreasca.

  2. Buna ziua,
    Binevenite informatiile dvs., recunosc ca nu aveam cunostinta de existanta unei alte cazemate, localizata chiar sub soclul statuii lui Saligny. Ce stiu este ca statuia se afla, initial, la nivelul strazii, pozitionata mai jos jos fata de nivelul actual. Apoi, o cazemata a carei existenta o pot doar banui, dar nu am date certe, pare a se afla sub restaurantul Vraja Marii. Cu ocazia lucrarilor la faleza Cazinoului a iesit la iveala o mica parte din zidul fortificatiei. Mai multe informatii am publicat in ACEST ARTICOL. Ar putea fi vorba de aceeasi cazemata, care sa se fi intins de la Vraja Marii pana in zona statuii lui Saligny ?
    Intr-adevar, langa fostul camin de batrani, lipit de acesta, exista o constructie anexa, cu tersa. Iata o fotografie realiziata de pe aceasta tersa in timpul WW2 http://i.minus.com/iVNRNikOJE9Cv.jpg
    Multumesc pentru informatii si apreciere.

  3. Nu stiu daca cazemata de sub terasa lui Saligny comunica cu cele de jos. Fiind amplasata sus, servea probabil si ca punct de observatie si conducere a focului. Imi amintesc de cazematele din articolul cu legatura (am lucrat si in port o vreme), dar nu si de cea de sub Vraja Marii.

    Acum cativa ani la un simpozion ARA, un arheolog a vorbit despre fortificatiile litoralului, nu stiu daca se mai preocupa de subiect, dar va dau numele:

    Alexandru DRAGOMAN (Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti). Poate iese de o colaborare. El se gandea la clasificarea lor ca monumente istorice.

  4. Adevarat, eventuala existenta a unei cazemate sub Vraja Marii este doar o ipoteza, sustinuta doar de acea portiune de beton fotografiata de mine. Nu am dovezi care sa edifice existenta unei fortificatii militare in acel loc, sunt, in schimb, elemente care o fac improbabila: pozitionarea e atipica si redundanta (acoperea mai mult faleza decat largul marii, apoi, ar fi fost a 4-a fortificatie in tr-o arie de 100m2).
    Va multumesc pentru informatia legata de domnul arheolog Dragoman. Voi lua legatura cu domnia asa, daca mai este interesat de acest subiect, al fortificatiilor WW2, sunt convins ca detine o serie intreaga de date interesante.

  5. Portiunea aceea de beton este destul de edificatoare, apartine intr-adevar unei cazemate. Probabil ca sistemul de aparare al orasului era destul de sofisticat: pe portiunea dintre digul de larg si portul Tomis, adancimea apei era mai mare, ceea ce permitea acostarea directa a unor ambarcatiuni mai mari de debarcare, deci si apararea trebuia sa fie mai puternica: ma gandesc ca de la Vraja Marii se putea tine sub foc toata faleza pana la Cazinou pt a distruge fortele deja debarcate. In rest, trebuiau sa-si lase incarcatura undeva unde inca nu atingeau cu carena fundul apei, fiind mai vulnerabile (cam ceea ce s-a petrecut in Normandia).

    Nu as putea spune ca arheologul are mai multe informatii decat ce am vazut pe blogul dvs. A fost o comunicare relativ singulara care incerca sa traga niste semnale de alarma referitoare la acest aspect al patrimoniului istoric, care este destul de destul de neglijat, dar arheologul ar putea cunoaste si alte posibilitati de informare. In plus ma gandesc ca si arhitecta Irina Iamandescu, care se preocupa de patrimoniul industrial, ar putea fi interesata de cercetarile dvs. Am o adresa veche de cativa ani, care nu stiu daca mai e in vigoare:   irina_iamandescu@yahoo.com

    Pana in ’95, interesul pt aceste aspecte ale patrimoniului era relativ scazut, iar incercarile de a propune noi obiective pt clasificare au fost practic ingropate. Doar dupa intrarea in noul mileniu, au mai fost incluse obiective noi, dintre care unele de arhitectura industriala, dar acum trebuie realizat un studiu istoric serios.

    • Asta am considerat si eu, portiunea aceea decopertata, de beton, nu poate fi o simpla fundatie sau placa turnanata. Fundatiile nu se realizeaza la o asemenea grosime, cu imbinari curbe, si, mai ales, finisate. Din pacate, alte dovezi nu am la dispozitie – Vraja Marii a fost bombardata serios in timpul WW2 ( http://i.minus.com/ibuURVlQv83fLC.jpg ) si apoi demolata in intregime. Prin urmare, spatiu vacant pentru constructia fortificatiei exista la momentul 1944, cand au fost construite celelalte cazemate romanesti. Din pacate nu am putut gasi nici un fel de material fotografic care sa ateste acest lucru, cel putin din anii ’40 – ’50. Dupa aceea, zona a fost refacuta si posibila cazemata astupata cu pamant, iar in 1971, daca nu ma insel, s-a construit cutia asta oribila, numita Vraja Marii “moderna”, excluzand orice posibilitate de a surprinde “ceva” pe pelicula foto.

      Intr-adevar, intreaga zona, din danele portului, pana dincolo de Modern, la 3 Papuci era extrem de bine protejata cu foc. Luan in calcul deschiderea ambrazurilor gurilor de tragere, am realizat o harta a puterii de foc in aceasta zona, si, practic, fiecare cm<sup>2</sup> era in raza de actiune a unei mitraliere grele.

      Soarta acestor fortificatii, vestigii ale istoriei noaste recente va fi vitrega, din pacate. Cele doua de la statuia lui Eminescu sunt cuprinse in planul lucrarilor de reabilitare a falezei si vor fi incasetate in cate un “sarcofag”, pe modelul Cernobil. Gurile de foc ale celor doua mici buncare sapate in faleza au fost astupate, coincidenta, la cateva zile dupa ce am realizat materialul fotografic. Urmeaza astuparea si pavarea gurilor de intrare in acele buncare, acestea devenind complet invizibile si inaccesibile. Cazemata din mijlocul plajei Modern este si ea trecuta pe lista neagra. Cea lipita de Cazino, cu 2 guri de tragere, nu  vad a scapa lucrarilor de reabilitare ale monumentului, insa, tinand seama ca acestea se vor realiza probabil prin anul 2150, are sanse mari sa reziste timpului.

      I-am scris deja domnului Dragoman, multumesc mult pentru adresa doamnei arhitect, o voi contacta si pe domnia sa via e-mail.

  6. Cred ca Vraja Marii a fost construita dupa 1973, pt ca am senzatia ca eram acolo cand s-a intamplat asta.

    Daca bag si o fotografie, nu-mi primeste comentariul ?  Am facut asta referitor la articolul cu hidroaviatia de la Palazu si n-a ramas decat un comentariu gol.

    • Cred ca aveti dreptate @ Vraja Marii, nu mai imi amintesc exact anul, stiu doar ca era la inceputul anilor ’70.

      Sistemul ar trebui sa accepte imagini, mai ales daca sunt simple link-uri.

    • Asta nu merge, nu face display de imagini pentru a evita tentativa de hack prin injectie de cod. E o caracteristica generala a platformei.

      Daca va e mai usor putem discuta pe forum, unde am initiat deja un topic dedicat acestui subiect – posibilitatea existentei unei cazemate chiar sub statuia lui Saligny, insa va fi necesar sa va creati un cont pentru a putea publica mesaje.

      http://www.adict.us/index.php?topic=25.msg45#new

       

  7. Buna ziua,

    Interesant acest material dedicat fortificațiilor Constantei. Ce va pot spune eu este ca actualul restaurant “Vraja Marii” beneficiază de spatii de depozitare și pentru birouri în câteva încăperi ale fostei cazemate! Acum fiind proprietate privata a dlui Cusu, va fi imposibil de făcut investigații mai extinse, dar dacă construcția este declarata de patrimoniu, atunci cred ca va fi ceva mai lesne!
    Actualmente domiciliez în Belgia și credeți-ma ca cei de aici fac bani frumoși din “exploatarea” relicvelor de război și de acest gen, de care nici Belgia nu duce lipsa, ca sa nu mai povestesc de Franța(Bretania sau Normandia). Chiar glumim intr-un fel, spunând ca aceste tari ar trebui sa plătească Germaniei o cota parte din veniturile realizate din vizitarea acestor amplasamente lăsate în urma de generațiile de germani de atunci!
    Cam asta este!
    Numai bine și succes în tot ce faceți!

    Cu stima,
    Erol.

Lasati un comentariu