Luftwaffe, Constanta, 1944 … 2014 (partea a III-a)

B-dul I. C. Bratianu

O privire de ansamblu asupra partii vestice a Constantei ne dezvaluie bulevardul I.C. Bratianu pe aproape intreaga sa lungime. In zona actualei gari CFR si a fostului obor, in timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial se observa existenta a putine cladiri, asta si datorita proximitatii rezervoarelor Astra Romana (azi Oil Terminal). Erau, insa, multe gradini si livezi, iar suprafata era parcelata (prin urmare, proprietati private). Cimitirul Central exista la acea data, insa era “ocupat” pe o suprafata mult mai restransa, de asemena, Cimitirul Musulman era la inceputuri. Cartierul ramas in constiinta constanteanului drept Filimon Sarbu, se constituia din mari suprafete de pamant arabil. Nu existau constructii, cu exceptia unor obiectiv militare precum instalatii de AA. 250 m spre Nord, insa, si iata, Str. I.L. Caragiale este “gazda” a sute de case, pe locatia pe care rezida si astazi acele locuinte. Dincolo de intersectia cu Str. Cumpenei (actuala intersectie de la Cora), frontul de case se plia pe B-dul Bratianu si urma acest traseu pana in Palas. Se numea si inca se numeste cartierul Bratianu. Spre sud, dincolo de calea ferata, casele din Medeea – ocupand  50% din suprafata actuala.
Datorita dreptul de proprietate privata, atat timp cat a mai existat el in regimul comunist sub forma locuintei proprietate-personala, atat casele oamenilor, cat si strazilor din interiorul acestor vechi cartiere cartierelor s-au pastrat peste ani; chiar si acolo unde nu exista suprafata construita, ci gradini sau parcele necultivate, strazile aveau sa fie trasate pe hotarele acestor suprafete.

Intr-o nota optimista, incepem calatoria noastra in timp la extremitatea vestica a Cimitirului Central. Care, la 1944, desi se intindea pe aceeasi suprafata si locurile de veci erau deja vandute in mare parte, era ocupat in procent mult mai mic; se observa coltul acestuia, liber de “orice constructie”. La 1944, Str. Baraganului (strada cimitirelor) se intersecta cu B-dul Bratianu undeva in dreptul actualei pizzerii Sabroso. Cimitirul everiesc exista si el, iar vechile morminte sunt astazi acoperite de vegetatie. Regimul fascist, apoi vanzarea de catre regimul comunist, a evreilor romani catre statul Israel a redus drastic populatia de evrei a Constantei – prin contrast cu cimitirul crestin, cimitirul evreiesc este astazi la fel de liber ca si in ’44.
Str. Corbului era o simpla delimitare intre parcelele de teren, insa, aceasta era structurata pe partea Str. I.L. Caragiale, unde facea posibil accesul la un grup de tunuri de antiaeriana. Cimitirul turcesc era la locul lui, evident, ocupat intr-o proportie mult mai mica.
Doua strazi mari, paralele, care faceau conexiunea B-dului Bratianu cu I.L.Caragiale au disparut odata cu constructia blocurilor din cartierul Filimon Sarbu, in anii ’60. Aleile Topolog (cele dintre blocuri, nu strada Topolog) urmeaza intrucatva traseul vechilor strazi.
Unde, in apropierea actualei Statii de Ambulanta se observa o constructie in forma de U, a carei destinatie nu o pot deslusi. Era o cladire, o instalatie militara, probabil nu vom stii niciodata.

Daca in aceasta zona nu exista cladiri de-a lungul bulevardului, frontul nordic al Str. I.L. Caragiale era ocupat cu un cartier de case, in conformatia care exista si azi. Cele mai multe dintre aceste locuinte au fost extinse, modificate, de-a lungul anilor, mai exista, totusi, si case care au rezistat timpului pana astazi.
Pe terenul dintre marginit de Str. I.L.Caragiale si Scoala nr.8 se observa o instalatie de tun AA. Iunie 1944, eram in plin razboi, iar rusii erau la Prut, pregatind ofensiva decisiva. Constanta era aglomerata cu zeci de astfel de pozitii de anti-aeriana.

Str. Cumpenei (popular “podul de la butelii”), este o sosea cu vechime, acum 70 de ani exista aproximativ pe acelasi traseu. Traversarea liniilor de cale ferata se facea, de asemenea, pe un pod, dar de dimensiuni mai mici. Dincolo de intersectia cu B-dul Bratianu, Str. Cumpenei se continua catre nord, pana pe Str. Constantin Hurmuzache. Acela este si locul unde, astazi, Str. Cumpenei devine Str. Dezrobirii, jonctiune realizata prin demolarea a catorva case.
De la intersectia Cumpenei cu Bratianu, frontul de case “se pliaza” de ambele parti ale bulevardului. Linia de cale ferata care supra-traverseaza bulevardul este venerabila, acum 70 de ani, traversarea acesteia de pe bulevardul I. C. Bratianu se facea printr-o trecere la nivel cu cealea ferata.

In aceasta zona, unde locuiau muncitori, oameni cu venituri mai mici, multe din vechile case si ateliere s-au pastrat in forma originala. Se vede… chiar si din avion, chiar daca este un vechi Heinkel al Luftwaffe. Intregul cartier de case era construit in 1944, mai putin o portiune, delimitata de Str. Elena Cuza si linia de cale ferata, unde locuintele s-au ridicat in anii de dupa razboi.

Cartierul se intindea pana in zona pasajului IPMC, care nu exista la acaea data. Dat fiind ca e in renovare permanenta, de 10 ani, ma intreb daca exista si acum, dar asta este alta discutie. Revenind, multe dintre case exista si acum, conformatia strazilor s-a pastrat in proportie covarsitoare. Un alt cartier de periferie, dar nu lipsit cu caracter si oarece filon istoric.

 

Medeea

Medeea s-a dezvoltata ca o urmare naturala a cartierului Bratianu, dar in conditii ceva mai dificile, datorita fracturii cu restul orasului, provocate de manunchiul de linii de cale ferata. Cartierul de case erau ridicat in proportie de 50% fata de prezent, la acea data fiind limitata si de vecinitatea Aeroportului Constanta si a puternicelor amplsamente de anti-aeriana ce protejau aerodromul.

 

VA URMA… ?

7 Comentarii la Luftwaffe, Constanta, 1944 … 2014 (partea a III-a)

  1. Excelenta treaba, din nou! Acum, pe comparatiile astea se poate vedea mult mai bine ce insemna “mostenirea” urbanistica, ca retea stradala, ca proprietati, ETC

  2. Multumesc.
    Material la rezolutie mare mai am cu Mamaia si partea de Nord a orasului, doua fotografii. Lipseste tocmai ce era mai interesant: centrul si Lazu/La Vii… Aceste doua planse exista cu siguranta, stiu si unde se afla, AICI, dar se pot obtine doar vizitand, persoanal, arhiva sau apeland la un intermediar si comandandu-le orbeste. Nu stii ce e pe ele decat cand le primesti, contra a vreo $200. Plus ca pot fi din 1940 (cum e cea din N Constantei), data la care nu existau amplasamente militare de interes.

  3. Eu cred ca si in Romania exista harti care ar putea elucida interesul pentru Tirpitz si nu numai. Dar la cum merg lucrurile aici… Macar cei de la Muzeul Armatei din Km. 5 ar fi trebuit sa se zbata pentru asta!

    • Sunt de aceeasi parare, insa, “la cum merg lucrurile aici”… Mai degraba gasim o poza ratacita prin Norvegia lui PO13 decat la ai nostri, in muzeu.

Lasati un comentariu