Luftwaffe, Constanta, 1944 … 2014 (partea I)

Ce vis mai indraznet decat calatoria in timp? Ce sentiment tulburator, sa poti tine trecutul intr-o mana si prezentul in cealalta, si sa poti privi timpul prezent ca o reflexie a ceea ce a reprezentat acum 70 de ani fiecare casa, fiecare drum sau cale ferata a orasului tau. In ecuatia spatio-temporala vom incerca sa pastram spatiul constant si sa jonglam cu variabila TIMP. Constanta lui 2014 se va oglindi in imaginea unui 1944 tumultos.

Acest proiect se bazeaza pe fotografii aeriene Luftwaffe, realizate in Iunie 1944. Fotografii de o asemenea calitate incat se constituie in adevarate harti aeriene ale orasului. Acuratetea fotografiilor este  extraordinara, sa tinem seama ca vorbim de tehnologie de pe timpul bunicilor si strabunicilor! Deformatiile geometrice sunt reduse, rezolutia fotografiilor rivalizeaza cu Google Earth. Evident, a suprapune exact o fotografie de acum 70 de ani cu una facuta in 2013, de un satelit dedicat acestui scop nu poate fi decat un demers dificil dpdv tehnic. Sunt diferente majore de perspectiva, de geometrie, totul trebuie facut manual, creand sute de puncte de convergenta.

Rezultatul il veti vedea in cele ce urmeaza. Aceasta este doar un inceput, o prima parte a analizei, voi reveni cu imagini ale altor cartiere ale Constantei. Trecut, prezent, layere temporale suprapuse, cu abatere de maxim 10 metri.

 

Bateria de Antiaeriana Faleza Sud

Ne ridicam in vazduh si salutam bateria AA de la Poarta 6. E luna Iunie a lui ’44 si, slava Domnului, baietii de la antiaeriana ne sunt inca aliati. Nimic deosebit de semnalat, cu exceptia liniei de cale ferata ce facea legatura cu sudul judetului, cale ferata care exista si astazi. In arealul cartierului, Str. Viorelelor (cea pe care circula cu ani in urma tramvaiul 104) a fost trasata paralel cu venerabila linie de tren. Cartierul Faleza Sud (Poarta 6) nu exista, fiind ridicat in anii ’80; toata aceasta zona era un maidan costier. Marea se afla mult mai aproape (portul fiind construit abia peste 20 de ani de la incheierea razboiului) – linia vechii coaste se poate observa si astazi. Practic, totul, incepand cu liniile de tren se afla… in apa! Cea mai apropiata “urma de civilizatie” era reprezentata de Str. Petru Cercel (denumirea actuala).

Bateria de antiaeriana era pozitionata la 100 m de malul marii, si, privind fotografia se poate observa ca avea o putere de foc demna de luat in seama. Lucru confirmat si de faptul ca obiectivul este incercuit si era considerat periculos de catre Luftwaffe. Actualmente nu a mai ramas mare lucru din fosta baterie AA, doar cateva blocuri sfaramate de beton.

 

 Cartierul KM 4

Ce surpriza placuta! La 1944, micul areal al caselor din KM 4 se afla pe pozitie. Lucru remarcabil, mai ales daca amintim ca ai nostri concetateni obisnuiesc sa spuna “dincolo de gara era camp”. Dupa cum vom vedea in cele ce urmeaza, realitatea era cu totul alta. Practic, intreaga zona delimitata de  Str. Nicolae Bagdazar pana pe Str. Petru Cercel si-a pastrat configuratia. Dupa razboi, zona de case s-a extins cu 100 m pana pe actuala Str. Pajurei.

Putine din vechile case mai exista si astazi, insa amplasamentul si configuratia strazilor a ramas aceleasi.

 

Abator

In aceasta zona, emblematica a fost si ramane cladirea (fostului) Abator. O constructie deosebita, cu elemente Art Deco, ridicata dupa planurile arh. Nicolae Nenciulescu intre anii 1933-1936. Alte puncte de reper care s-au pastrat in timp sunt Str. Caraiman, Soseaua Managaliei si, suprinzator, obscura Str. Dunarii. Intreaga zona a fost puternic sistematizata in anii ’70, s-a construit foarte mult, insa, nu de putine ori, traseul unor vechi poteci a devenit itinerariul noilor strazi proletare, iar parcelele de pamant arabil s-au ransformat in areale de blocuri.

Interesanta este si dinamica dezvoltarii cartierului: conform unei fotografii de la sfarsitul anilor ’30, la acea data existau foarte putine locuinte in zona. In timpul razboiului, situatia era asemanatoare, cateva case razlete. Trecand in deceniul 7, insa, in plina epoca de dezvoltare proletara, dincolo de blocurile nou construite, observam si un rand de case insirate de-a lungul Sos. Managliei. Considerand ca aceste cladiri au fost ridicate in anii ’50, casele respective au existat pentru, maxim, 20 de ani.

Far

Farul, ca si cartierul de blocuri care ii poarta numele, evident, nu exista in anii celui de-al Doilea Razboi Mondial. Farul s-a ridicat la sfarsitul anilor ’50, iar blocurile in deceniul 7. In schimb, bulevardele si-au pastrat, in mare parte, vechiul traseu. Soseaua Mangaliei exista si inca exista. B-dul 1 Mai, pe portiunea Spital CFR – intersectie Far urmeaza itinerariul vechii sosele. Chiar si cateva din micile stradele au rezistat timpului si timpurilor, desi casele care le margineau au fost de mult demolate: Str. Aurora, Str. Frigului, Str. Dunarii.

 

Antiaeriana Poarta 5 si Casa Beiului

Ceea ce urmeaza se constituie intr-o incercare de a localiza cu precizie doua obiective de interes istoric si militar: Casa Beiului si  fosta baterie de 4 tunuri AA de la Poarta 5.

S-a dovedit un efort temerar, lipsa totala a cladirilor care sa fi rezistat timpului a facut suprapunerea exacta “a feliilor spatio-temporale” foarte dificila, cu precadere pe malul marii, unde nu am putut gasi nici un punct comun cu actuala conformatie a coastei. Constructia Portului Nou si a Santierului Naval a creat, practic, un urias complex din apa marii, un oras industrial care s-a ridicat peste toata acea zona costiera. Singurele puncte de reper pe care mi-am putut baza analiza au fost intersectiile unor strazi, iar la capitolul cladiri, sediul firmei Kalteco si al unui AfterSchool, pe B-dul 1 Mai, sunt singurele imobile cu vechime din acel areal.

In momentul in care incerci sa suprapui si apoi sa compari doua imagini luate la interval de 70 de ani, cu echipamente cu totul diferite, si prin urmare cu distorsiuni geometrice specifice acelor aparate, este de dorit sa gasesti cat mai multe puncte de convergenta, plasate cat mai aproape de obiectivul analizat. In cazul nostru, un demers deosebit de dificil; cu toate acestea, pot considera ca aceste doua doua fotografii sunt suprapuse cu toleranta maxima de ± 15 m. Si, totusi, nici urma de bateria de antiaeriana de la Poarta 5. O singura fundatie de tun AA se observa, la 7 – 8 m Vest de amplasamentul unuia dintre cele 4 cuiburi AA pe care le-am prezentat in acest articol. Cel mai probabil, ceea ce se observa pe harta Luftwaffe este alt amplasament, parte a sutelor de cuiburi de AA ce existau pe intreaga coasta, de la Poarta 4 la Poarta 6 (despre asta vom discuta in detaliu intr-un articol viitor). Bateria de 4 tunuri AA, ale carei ruine se pot vedea astazi la Poarta 5, se pare ca a fost construita dupa instaurarea regimului comunist, la sfarsitul anilor ’40.

Celalalt obiectiv al analizei curente, Casa Beiului, se poate identifica cu usurinta, si poate fi plasata pe harta contemporana cu o toleranta minima. Drumul de acces catre vechea casa de vacanta a beiului se numeste acum Fundatura 1 Mai. Inspirata denumire.

penta– Casa Beiului star– Amplasament AA kalteco– Kalteco & After-School x-cross– Puncte de convergenta

 Oil Terminal

Actualmente, perimetrul ocupat de Oil Terminal este considerat o zona inerta a Constantei, existenta rezervoarelor si a instalatiilor aferente blocand dezvoltarea urbana a zonei. S-au facut propuneri pentru dezafectarea rezervoarelor si a conductelor si ridicarea unui nou cartier de locuinte sau chiar amenajarea unui parc de mari dimensiuni. E un proiect de viitor (indepartat), iar asta nu este un lucru rau, deoarece Oil Terminal are o istorie indelungata pe acele meleaguri. 1944 … 2014, 70 de ani, dar analizand hartile suprapuse pare ca  avem in fata o singura fotografie in doua variante, alb-negru si color. In vara lui ’44, societatea purta numele Astra Romana, dar afara de asta, cladirile, instalatiile, si, mai ales rezervoarele s-au pastrat pe locatie. Aleea care traverseaza zona de birouri este inca parcursa de angajatii firmei; tinerii arbusti care flancau lateralele drumului au imbatranit impreuna cu oamenii si sunt acum copaci in toata regula.

De cealalta parte a Str. Caraiman, lucururile sunt cu totul diferite. Halele si depozitele, fosta fabrica de conserve de peste, erau teren viran in 1944. Si nu orice teren viran, ci unul bombardat cu temeinicie. Orice cladire ar fi existat acolo, ar fi fost facuta una cu pamantul. Evident, tinta bombardamentelor aeriene erau rezervoarele Astrei Romane, insa pilotii sovietici nu excelau la capitolul acuratete. In ciuda sutelor de bombe lansate asupra obiectivului, numai cateva au lovit rezervoarele cu petrol.

 

Tunelul lui Saligny

Daca spuneam ca aria Str. Caraiman – Oil Terminal este cumva inerta, zona din jurul intrarii in tunelul lui Saligny este de-a dreptul moarta. Prizoniera intre liniile de tren inaugurate, odata cu gara CFR, in 1960, lipsita de cai de acces rutiere si  aflata in vecinatatea a zeci de rezervoare de petrol, aceasta  zona aminteste astazi de imaginea epavelor ce se odihnesc pe fundul marii. Multitudinea de rezervoare s-a pastrat pana astazi, insa toate sunt de mult dezafectate. Atelierele s-au prefacut in ruine, iar Tunelul lui Saligny este scos din uz si colmatat.

In anii razboiului, toata aceasta platforma industriala era extrem de animata. Astra Romana stoca petrolul pe care il livra masinii de razboi germane in aceste rezervoare, iar tunelul reprezenta principala cale feroviara de acces in portul Constanta. Pe taluzurile rambleului se observa cu usurinta urmele bombardamentelor.

 

VA URMA…

4 Comentarii la Luftwaffe, Constanta, 1944 … 2014 (partea I)

  1. Va multumesc, domnilor.
    Voi continua sa prezint si alte zone ale orasului, evident, in masura in care foto-hartile Luftwaffe imi permit asta.

Lasati un comentariu