Str. Traian, buncare si cazemate

Strada Traian, prin pozitia ei costiera a constituit un areal propice instalarii de pozitii tip buncar sau cazemata in timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial. Zona se afla la extremitatea Estica a Constantei, iar elevatia si declivitatea ei accentuata au permis construirea unor uvraje cu pozitie dominanta asupra portului.

Vom incepe in mod atipic incursiunea noastra, prin prezentarea unei pozitii de antiaeriana care nu este situata pe Str. Traian, dar este cumva adiacenta acesteia – flak-ul de la Fantasio.  Acea pereche de “cochilii” ce se ivesc dintr-o movila de pamant erau, de fapt, puncte de acces in structura subterana a bateriei antiaeriana. Bateria a avut un rol activ in apararea impotriva atacurilor aviatiei sovietice. Constructia a fost daramata partial, insa incaperea subterana exista si este folosita ca depozit al Teatrului Fantasio. Fiecare constantean cunoaste locatia, dar putini cunosc destinatia ei initiala.

Am amintit de antiaeriana de la Fantasio tocmai pentru a nu ramane cumva izolata intre arealele de investigare. Nu voi insista asupra acestei locatii, obiectivele noastre principale sunt cele insiruite pe Str. Traian.

Primul uvraj este o cazemata de tip clasic, in forma de patrat cu muchiile orizontale tesite, asemanatoare celei aflate sub Cazino ori pillbox-ului situat in proximitatea soselei, la intrarea in Vadu. Cazemata este situata in incinta santierului WTC Constanta, asa incat explorarea ei este destul de anevoioasa.

Precum multe alte “uvraje de coasta”, si aceasta s-a inclinat fata de orizontala odata cu alunecarea falezei. Datorita locatiei mai speciale, pozele de detaliu sunt greu de obtinut, insa, chiar si de la “safety distance” putem distinge periscopul (ce pare a fi intr-o  stare relativ buna) si terminatiile exterioare ale sistemelor de ventilatie. Scenografia obisnuita – flanse, ramele usilor, inele de prindere, cu siguranta se afla si in acesta cazemata. Daca mai exista si altceva, nu putem afla decat cercetand interiorul acesteia.

Sper ca in decursul anului viitor sa reusesc sa obtin aprobarea constructorului WTC pentru a efectua o analiza amanuntita a uvrajului. Daca se afla intr-o stare buna de conservare, aceasta cazemata s-ar putea constitui intr-o “matca”, intr-un sablon care sa ne ajute in munca de  identificare si prezentare a acestui tip de constructie WW2.

Continuam itinerariul nostru pe Str. Traian si iata-ne in fata unei constructii cu totul stranii – o mica camaruta innegrita de fum, “implantata”in taluzul malului. Uvrajul duce mai mult cu o pestera, decat cu un buncar WW2, dar grosimea peretilor din beton armat dezvaluie natura constructiei.

Dimensiunile “buncarului” sunt modeste, iar singura incapere este o camera innegrita de fum. Ca de altfel tot restul uvrajului. Camera a constituit domiciliul temporar al “oamenilor strazii”, in urma lor ramanand un “covor” de deseuri .

Micul culoar aflat la intrare este obturat cu pamant si pietris dupa nici  3 metri. Cu ce comunica acest culoar inainte da a fi blocat? Se prelungea constructia pana dincolo de axul soselei? Exista o alta camera, adiacenta celei deja existente? Undeva trebuia sa comunice. Apoi, ce rol avea aceasta “cocioaba din beton”? Depozit, cladire-anexa (radio, punct medical)? Pana (daca) vom afla raspunsuri la aceste intrebari, avem o certitudine – acesta este un buncar “bio”. Un pom parjolit a crescut grotesc dintre placile de beton ale plafonului.

Sensul existentei acestei constructii imi scapa deocamdata. Tot misterul ei rezida dincolo de maldarul de pamant ce blocheaza culoarul principal. Deocamdata doar o cutie din beton prozaica, lipsita chiar si de doza de sinistru proprie buncarelor WW2.  E cazul sa continuam expeditia catre alt obiectiv.

La 150 m S-V de vagauna prezentata mai sus se afla un buncar in toata puterea cuvantului.  Si este chiar unul de dimensiuni considerabile, construit sub nivelul solului; plafonul uvrajului este utilizat drept parcare de locatarii din zona.

Buncarul este prevazut cu 3 guri de foc, orientate spre E, N-E si S-E. Uvrajul impresioneaza prin forma sa, ce aminteste de cazematele germane ce scuipau plumb asupra aliatilor ce debarcau pe plajele Normandiei, dar si prin masivitatea extrema a zidurilor – plafonul are peste 2 m grosime.

Odata aflati pe acoperisul cazematei, intelegem ce pozitie dominanta ocupa aceasta asupra regiunii costiere.

Diverse protuberante din beton treadeaza fostele locatii ale periscopului si ale tubulaturii sistemelor de ventilatie si de incalzire.

Descindem apoi pentru a cerceta o zona in care, acum 70 de ani, nimeni nu si-ar fi dorit sa se afle –  gurile de foc! Aceste fante de tragere sunt unice intre uvrajele construite pe Litoralul romanesc – sunt extrem de inguste. Practic, MG-urile care împroșcau foc prin acele deschideri aveau elevatie zero! Se puteau manevra doar pe orizontala, ceea ce ma determina sa cred ca functia principala a buncarul era de a proteja o suprafata liniara, o  șosea.

Este pentru prima data cand nu reusesc  sa fotografiez interiorul cazematei prin gurile de tragere, intr-atata de adanci si de inguste sunt aceste deschideri. Putem fotografia insa ambrazurile, prezente doar pe axa verticala datorita inaltimii foarte mici a gurii de foc; “treptele” acestora sunt create pentru a evita ca gloantele inamice sa ricoseze spre gura de foc. La baza “ziguratului” deschiderii de tragere se observa fanta placii blindate, prin care se executa foc – estimata la 15 x 5 cm.

Intrarea in interiorul uvrajului se afla in vecinatatea soselei, in partea de N-V, la aprox. 4 m sub nivelul solului. E timpul sa descindem in adancuri.

Un miros intepator de ars “te îmbie” inca înainte de a cobora. Uvrajul a trecut prin nenumarate incendii, paradoxal, datorate nu unor lupte feroce in anii razboiului, ci boschetarilor care si-au gasit adăpost aici in ultimii ani. Se observa suportii incastrati in perete, care, in “Die Glückliche Zeit (Timpurile Bune)” sustineau cablurile de curent electric. Nelipsita pereche de bucati de țeava cu rol de trecere pentru cabluri traverseaza zidul, undeva deasupra ușii.

Totul este înnegrit de fum, din plafonul de deasupra intrării (de “doar” 3m grosime) picura condens. Continuam spre interiorul cazematei. Ne întâmpină… celebra cadă semnalata de cei care au mai aruncat o privire in cazemata. Se mai spunea ca buncărul este plin ochi cu gunoaie si inaccesibil – fals! Suntem asadar in “uncharted territory”, ca in nenumarate alte ocazii.

In partea dreapta (S-V) se afla o camera cu o multime de flanșe si suporti. Plafonul, da – este “acel plafon” cu invelis metalic, specific constructiilor militare germane. Incaperea se pare ca a constituit dormitorul câtorva năpăstuiți ai sortii, care au incercat sa repuna cazemata in functiune! Nu prin montarea unor MG-uri in cele trei guri de foc, ci prin reactivarea tubulaturii de ventilatie – una dintre flanse are un manson tip burlan gofrat, semn ca la un moment dat s-a pus de un godin.  😯

In partea stanga (N-E) se afla culoarul ce face conexiunea cu camera mitralierelor. Multiple usi grele izolau incinta de unde se executa foc prin cele trei guri de tragere. Existenta unui portiuni de culoar, in zona mediana, cuprinsa intre doua usi ermetice indica posibilitatea utilizarii acesteia ca spatiu de decontaminare cu gaz.

De acesta data nu am putut patrunde mai departe, spre camera armamentului. Am realizat fotografiile ocazional, neechipat corespunzator pentru explorare si fara a avea asupra mea o lanterna. In interiorul culoarului este un munte de deseuri, PET-uri, sticla, lazi, ba chiar si o epava de frigider. Si totul e cufundat intr-un intuneric absolut, intrarea aflata in plan inclinat, la 4 m sub nivelul solului nu permite luminii sa patrunda. Am trecut, asadar, acest buncar in capul listei “to do” pentru anul viitor.

Oricum, fotografiile ce prezinta, in premiera, interiorul cazematei ne dezvaluie un adevar cutremurator – buncarul este bantuit de fantomele fostilor soldati ai Axei! A doua poza a surprins dovada! Doi ochi luminiscenti  – o pisicuta nazista, ma someaza “Halt!” Si sunt nevoit sa ascult ordinul. Cu promisiunea de a reveni, atunci cand vremea imi va permite, cu echipament corespunzator… si cu mancare pentru locatarul felina 😆

O ultima privire înspre culoar si o alta spre ieșire. Alegerea se impune de la sine de aceasta data. Ne vom mai întâlni cu acest uvraj la o proxima ocazie, pentru un “control amănunțit” si un articol dedicat. Un buncar deosebit in peisajul autohton, 3 guri de tragere si o constructie care pare a fi standard german.

That’s all folks! Asta a fost 2012 in materie de buncare, cazemate si tunele istorice pe Aedificium. Ne vedem la anul, cu forte noi, mai multe informatii si, speram, cu prima harta creata pe baze științifice a sistemului de buncare WW2 al Constantei.

 

KML-LogoFullscreen-LogoQR-code-logoGeoJSON-LogoGeoRSS-Logo
Str. Traian bunkers

încărcare hartă - vă rugăm aşteptaţi...

Flak Fantasio: 44.176724, 28.649165
Cazemata tip pillbox: 44.173282, 28.643981
Uvraj de mici dimensiuni: 44.170522, 28.640360
Buncar cu 3 fante de tragere: 44.169157, 28.639866
marker icon
icon-car.png Fullscreen-Logo KML-Logo
Flak Fantasio
marker icon
icon-car.png Fullscreen-Logo KML-Logo
Cazemata tip pillbox
marker icon
icon-car.png Fullscreen-Logo KML-Logo
Uvraj de mici dimensiuni
marker icon
icon-car.png Fullscreen-Logo KML-Logo
Buncar cu 3 fante de tragere

ACEST ARTICOL ESTE DISPONIBIL ȘI IN LIMBA: Engleză

16 Comentarii la Str. Traian, buncare si cazemate

  1. Habar nu aveam ca la Fantasio movila aia e un flak :))) Cand am fost eu in buncarul de pe Traian nu era inca incendiat (ma refer la cel folosit ca parcare) 🙁 Din pacate nu aveam nici eu lanterna…ma bucur ca se poate intra in el. App in el l-am gasit pe Dolfi (cred totusi ca e d eprovenienta romaneasca insa data fiind locatia l-am botezat Dolfi, nu intreba de la ce vine :)) ): http://sphotos-g.ak.fbcdn.net/hphotos-ak-prn1/27915_455193777872384_851110210_n.jpg

  2. Salut! A 3-a oara cand scriu mesajul, prima data n-a luat captcha, a 2-a oara m-a facut spam bot. Cum spuneam, pandeam de mult ultima cazemata descrisa in articol. De cand am observat ca-n apropierea garajelor se crapa o placa de beton. Cat sa pot sa bag ochiu’ pe acolo, m-am prins ce se ascunde dupa. Ulterior s-a crapat de-a disparut cu totul. Prin primavara lui 2012 am intrat, in prima camera din dreapta m-am intalnit cu doi oameni, locuiau acolo, altii prin altele. Are nenumarate camarute, le-am vizitat pe toate, mai putin nivelul inferior fiindca putul de acces este infundat. Undeva in stanga dupa intrare am dat de un alt tunel, posibil o intrare/iesire auxiliara dar si acela e plin cu pamant si presarat cu deseuri. Imi place foarte mult ceea ce faceti, mi-as dori sa ma alatur de v-as fi de folos.

  3. Salut, Matei,
    Imi pare rau pentru neplacerile provocate de editorul de comentarii, daca te inregistrezi scapi de captcha.
    Ma bucur sa cunosc alti oameni interesati de aceste constructii cu totul speciale.
    Multumesc pentru informatiile oferite, referitoare la buncarul de pe Str. Traian. Nu stiam ca exista un nivel inferior, se pare ca avem de-a face cu o fortificatie complexa. Daca imi poti creiona o schema a constructiei ar fi un plus important. Din pacate, eu nu l-am putut explora in amanunt, nu eram echipat adecvat si am facut doar cateva poze pentru prezentarea generala realizata in acest articol dedicat uvrajelor de pe Str. Traian. Buncarul mirosea puternic a ars, a fum, tocmai trecuse printr-un “incendiu de epurare”, la intrare picura condens din plafon.
    Informatiile oferite de tine imi sunt de un real folos, foarte putine persoane stiu si pot oferi detalii despre aceste constructii; de obicei, cei in varsta iti pun placa “le-am vizitat pe toate cand era mic, dar nu mai imi aduc aminte nimic”.
    Intentionez sa organizez o expeditie pentru explorarea in amanunt a buncarului, imediat ce vremea (si “locatarii”) ne vor permite. Eu sunt singur in treaba asta, uneori mi se alatura un prieten, in special la actiunile din afara orasului.
    Esti binevenit daca vrei sa te alaturi proiectului, mai ales ca stii “cu ce se mananca” activitatea asta.

      • Ce mi-ai spus tu despre buncarul de pe Traian, ca suntem pe 1 Ianuarie si sunt in “recuperare”, poate ma prind eu mai greu? Inafara de faptul ca e plin cu gunoaie si e o cada inauntru.

        Vezi tu care-i treaba cu Tunelul de la Poarta 5,el chiar este actualmente galerie de ape pluviale, si, de asemena, zona chiar se inunda la o ploaie mai zdravana. Nu e nici o contradictie, pentru ca aste e realitatea.
        Nu stiu ce rol avea vechiul tunel, care inteleg ca s-a surpat, nici Matei nu a specificat. Poate era tot de colectare a apelor pluviale, ori poate ascundea celebra bomba atomica romaneasca. 😀

        La Poarta 4 sunt niste “dinti” de sustinere a falezei.

  4. La multi ani!Bunkerul “sapat in deal”este un depozit pt munitie,daca este asemanator cu unul pe care l-am vizitat acum cativa ani ,dupa pamant ar trebui sa mai fie o camera putin mai mare decat prima.

  5. Mesaj scris rapid, ca nu-mi vad capul de treaba – “uvrajul de mici dimensiuni” de pe Traian e de fapt un bunker de observatie/dirijare a focului pentru cazematele adiacente, ceva in genul acesta http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/82/RAF_Observation_Post_Bunker.jpg

    Din pacate cei de la WTC -din punctul meu de vedere un proiect tembel in sine, de care Constanta actuala are nevoie cum are nevoie pestele de bicicleta si care deja a pus in pericol integritatea strazii Traian si a blocurilor din zona- au demolat deja alte doua cazamate identice cu cea care mai exista pentru a-si sapa gropanul.

    Apropos, sunt in Constanta, dar nu am nici timpul necesar nici timpul nu e bun pentru o plimbare mai lunga pe la cazemate. Poate la primavara…

    • Stiam doar de o singura cazemata demolata de WTC, asadar erau doua… Trist. A ramas una singura si daca nu ma grabesc sa “o documentez” se praface si aia in daramaturi. Sa vedem daca imi permit aia sa le tulbur linistea santierului.
      Subscriu la ceea ce spui despre proiectul WTC, multi contesta existenta unui pericol de surpare a Str. Traian, dar faptul ca blocurile s-au dilatat la etajele superioare denota ceva… Apoi, poate pare ridicol, eu nu sunt arhitect, nici inginer, dar dupa cum arata pozitia pilonilor de rezistenta, as spune ca aia s-au gandit sa transfere încărcarea dinspre Str. Traian pe fundatia WTC. Eu nu sunt specialist, dar daca pleaca faleza cu Str. Traian, pilonii aia sunt fix un pârț. Imi aduce aminte de barajul Vajont…
      OK, nici o problema cu “plimbarea” la cazemate, poate la primavara. Spor la treaba!

  6. Salut, ce s-a intamplat cu vizita cazematei care mi-a servit ca loc de parcare pentru cativa ani dupa ce s-au ridicat garajele? A trecut deja peste un an de la ultimul comentariu si eu abia acum ti-am gasit site-ul.
    Sa stii ca defapt intrarea in cazemata nu era in locul in care se afla acum. Intrarea se afla pe partea cealalta a strazii pe vremea cand Prelungirea lui Traian asa cum se numeste strada era inchisa datorita surparilor. Strada a fost ulterior reparata si s-a distrus din cate stiu eu intrarea initiala dar s-a descoperit probabil de muncitorii care lucrau la reabilitarea stazii intrarea care este si acum accesibila.
    Daca va mai tenteaza o expeditie in ea, cu locatarii nu o sa fie o problema pentru ca-i cunosc pe toti care stau in blocul din fata cazematei, parintii mei fiind inca locatari.

    • Nu pot sa-ti confirm faptul ca ar exista un nivel inferior, dar pot sa-ti spun faptul ca a existat inainte sa se inceapa consolidarea si contructia WTC un tunel care facea legatura intre cazemata asta si restul cazematelor de pe traian. Imi pare asa de rau ca nu se implica nimeni in amenajarea cazematei si tranformarea ei intr-un punct de atractie turistica (e o parte din istorie pe care o sa o pierdem cu timpul).
      As vrea sa te intreb daca stii ceva si despre buncarul care se afla sub sala sporturilor si de mitul etajelor inferioare ale blocului turn aflat pe str. Mircea cel Batran (capat de Ferdinand).

      • Interesant, se confirma faptul ca exista interconectare cu celelalte buncare de pe Traian (din pacate, actualmente demolate).
        Din cate stiu, la Sala Sporturilor exista un mic adapost subteran de protectie civila, de genul celor construite de Armata Romana in WW2 la Fantasio sau in parcul Primariei. Au fiintat mai multe astfel de fortificatii, dar au fost demolate de-a lungul timpului.
        De existenta unui adapost subteran la blocul turn cilindric (daca la acela te referi) nu cunosc amanunte, dar e posibil. Multe din blocurile construite de regimul comunist din ’70 si pana prin ’82 – ’83, aveau adaposturi la subsol, cu sisteme de ventilatie si facilitati de baza – apa, toalete. Si-au dovedit utilitatea ca boxe si camari pentru locatari.

Lasati un comentariu