Tenebrele Cazinoului

In articolul anterior dedicat Cazinoului din Constanta am facut o trecere in revista a unor evenimente importante din istoria obiectivului si am prezentat un tur al saloanelor elegantului edificiu. Totul in ideea de a va pregati pentru acest articol, unde va voi expune partile mai putin cunoscute ale Cazinoului. Subsolul, terasa, anexe, zone cufundate in tenebre. Cazinoul asa cum NU il stiti.

Vizita noastra “neoficiala” incepe elegant, marea scara a Cazinoului ne cheama sa-i urcam treptele. Ne vedem nevoiti sa o refuzam, de data asta vom alege alte rute. Garderoba ascunde si ea secrete, treptele unei scari ne coboara intr-un subsol secundar, aflat in aria delimitata de garderoba si rampa garajului.

Chiuvete, vase de WC, demontate de prin toaletele Cazinoului sunt aruncate intr-un colt al subsolului.  Explorarea necesita sacrificii si un stomac tare.

La subsol se afla doua pasaje, actualmente zidite, ce faceau posibil accesul in cele doua buncare WW2 din vecinatate. Tot in subsolul garderobei se afla o mica fereastra catre o camera… aparent fara usi! La interior se observa un panou electric de forta; dupa stratul de praf aflat pe mobilier, aici nu s-a mai intrat de ani de zile. Cam atat in subsolul garderobei.

Iesim “la suprafata” si ne indreptam spre scara de acces in subsolul principal al Cazinoului. In drumul nostru ne oprim o clipa la bar, dar timpul cocktail-urilor exotice a trecut de mult, la Cazinoul constantean.

Accesul la subsol se face printr-o scara din zona fostelor bucatarii ale restaurantului. Va poftesc in tenebrele Cazinoului !

La subsol se observa cel mai bine ca structura de rezistenta a cladirii este intacta si extrem de solida. Cazinoul a fost proiectat sa reziste, atat valurilor marii, cat si vicisitudinilor vremurilor. Ziduri de o grosime apreciabila, traverse masive de beton fac dovada trainiciei constructiei.

Un lift pentru transportarea pe verticala a veselei, a mancarurilor si a bauturilor, de la bucatarie in saloane a fost proiectat a instalat la renovarea din 1986-’87.

Actualmente, carul liftului a disparut, impreuna cu tot ansamblul motor – parghii de sustinere. Parcurgem zona din vecinatatea rampei garajului, care, de un an de zile sta cu usile smulse, efect al ninsorilor din Februarie 2012. Nu s-a obosit nimeni macar sa repozitioneze portile la locul lor.

Saci plini cu gunoaie, PET-uri, sticle de bere, moloz, trebuie sa fi foarte atent unde pasesti. Peretii sunt, in majoritate, placati cu faianta pana “la brâu”, lucru de inteles, deoarece aici se transportau si se stocau ingredientele necesare bucatariilor. Fapt remarcabil, in cele doua vizite pe care le-am facut in subsolul Cazinoului nu am intalnit nici un soarece sau un sobolan, nici macar un gandacel razlet.

Diverse incaperi si spatii de depozitare.

Un maldar de pamant excavat dintr-o groapa sapata in cine stie ce scopuri. Nu, nu, e prea mica pentru “acel scop”.

Iata si camera frigorifica, care nu mai pastreaza cotlete si carnuri fine, ci niste lazi in care se afla globuri de schimb pentru candelabrele saloanelor.

O parte din tubulatura sistemului de ventilatie, inca ramasa pe pozitie. Majoritatea tronsoanelor au fost demontate si depozitate in zona garajului. In curand, la centrele de colectare de fier vechi.

Lasam in urma zona de sub bucatarii. Incaperile nu mai sunt placate cu fainta, nemaiavand rol de depozitare a alimentelor sau a bauturii. Diverse camere, spatii tehnice, protejate de usi masive.

In dreptul taluzului dinspre larg  se afla un obiectiv special – o deschidere ce aminteste de pasajul de evacuare al unui Tobruk. O conducta transporta ceva dinspre ori catre incinta de dincolo de mica “fereastra”. Din pacate, camera respectiva este plina-ochi cu pietris si nu se poate deduce nimic din ceea ce se vede in acest moment. De aceea nici nu lansez supozitii.

Urmatoare incinta a ridicat, insa, o suma de intrebari si a generat o multime de supozitii. Desi piedestalele de pe podea o identifica drept “camera generatoarelor”, tunelul care se deschide spre taluzul falezei recunosc ca initial mi-a aprins imaginatia. Mai exact, l-am considerat ca prezumptiv tunel de acces in cazemata adiacenta falezei, construita in timpul WW2. Este vorba de o galerie cu profil dreptunghiular, de vreo 5 m lungime, accesibila numai in mersul piticului.

Aproape de zidul din capat, tunelul se are un put vertical, astupat cu o placa de beton, ceea ce a adaugat misterului noi valente. In cele din urma tot eu am deslusit misterul a “ce e dincolo de zidul ce bareaza tunelul”. E simplu – MAREA!

Bucata de beton ce acopera putul s-a dovedit a fi chiar placa turnata a falezei Cazinoului, privita “de sub pamant”.

Este vorba de o serie de deschideri in taluzul falezei Cazinoului, ce au fost practicate undeva in perioada 1937 -1945, cel mai probabil chiar in timpul razboiului. Discutam despre doua deschideri dreptunghiulare, una dintre ele fiind cea pe care tocmai am prezentat-o si patru “ferestre” mai mici, cu cupola.

Iata cum arata una dintre galeriile-cupola, actualmente zidita. Scopul existentei acestor pasaje imi este necunoscut. Cert este ca au fost astupate la renovarea din 1987.

O singura – sa ii spunem – “fereastra” a fost pastrata, probabil in scopul asigurarii ventilarii naturale a subsolului.  Vent-urile respective aveau un capac din beton armat, fixat la o anumita distanta fata de gura galeriei, cu rol de parapet in calea valurilor care ar fi putut intra in galerii pe timpul furtunilor (stabilopozii au fost instalati abia in 1975).

Daca tot am ajuns la exteriorul cladirii, sa incercam si cateva usi laterale… Cere si ti se va da, voila!

Coboram cateva trepte, o noua usa, alte trepte si am ajuns intr-o incinta cufundata in intuneric absolut. O gramada de materiale si mobila sfaramata aruncate de-a valma.

Aruncam o scurta privire la dreapta si observam la timp haul care se casca si are legatura directa cu cazanele lui Belzebut. O puteti numi si “camera centralei termice”.

Cazino_sub_30

Centrala a fost demontat demult,  in locul ei a ramas “o piscina” neagra, plina de zgura si praf de carbune. Conducte pleaca in toate directiile prin nisele peretilor. Asa trebuie sa fi fost atmosfera la cazanele marilor linere de la inceputul sec. XX; de altfel, Cazinoul este contemporan cu acestea. Doar ca monumentul constantean  a supravietuit timpului. Deocamdata.

Iesim cu bucurie la lumina din cazanul cu zgura si ne intoarcem in atmosfera luxoasa a saloanelor Cazinoului. Desigur, pe rute “alternative”. Folosim scara aflata in corpul de cladire ridicat cu ocazia ultimelor lucrari de renovare, acum 25 de ani.  Urcam practic pe langa (fostul) perete exterior al cladirii, se observa ornamentele binecunoscute, ce impodobesc si frontispiciul Cazinoului.

Este o scara cu caracter spartan, ce era destinata angajatilor ce deserveau Cazinoului. Destinatia noastra este cu totul alta…

Ladies and gentleman, we’re backstage on Casino ! Ne aflam in spatele scenei, dar luminile rampei nu s-au mai aprins de foarte multi ani.

Unul dintre putini actori ce lupta din spatele scenei pentru salvarea Cazinoului si a zonei Peninsulare arunca o privire in sala. Spectatorii se vor mai lasa inca asteptati pentru multi ani de acum inainte…

Ne continuam ascensiunea pe o scara firava ce ne scoate deasupra scenei, de acolo de unde se controleaza luminile, efectele. Scuze, de unde se controlau, candva, demult… E ca in casutele cu povesti ale copilariei, pluș, culori aprinse, cotloane si scari intortocheate ce te imbie sa vezi lumea de sus.

O camaruta obscura, vopsita in albastru-violet, adevarat burete de igrasie, isi joaca rolul de magazie de mobilier distrus in aceasta comedie bufa. Intr-o firida, un motor minuscul a ramas fara obiectul muncii. Oricare ar fi fost acela.

Cercetarea asta imi aminteste cumva de imaginile de pe fundul Oceanului Atlantic, din interiorul Titanicului: “iata si cada capitanului, cu robinetele inca pe pozitii”, “iata si panoul telegrafistului”. Asa descoperim noi obiecte incremenite in timp in Cazinoul constantean, poate ca suntem, ca natiune, tot la 3500 de metri de suprafata…

Daca tot suntem la inaltime, decidem sa atacam culmile Cazinoului – vom vizita terasa edificiului. Pentru aceasta este necesar sa ne intoarcem in antecamera salonului dinspre mare, de la etaj, anume cel construit ulterior finalizarii Cazinoului. O usa ingusta, ce se confunda cu peretele, si dincolo de ea, o veche scara in spirala. Scara este intr-atat de ingusta, incat doi oameni abia pot trece unul pe langa celalalt.

Pe masura ce urcam ne cufundam in intuneric. Sus, in podul Cazinoului, este intuneric bezna. O gaura in podea lasa sa se intrevada o licarire de lumina de la etajul Cazinoului, aflat sub noi in acest moment.

Podul Cazinoului era candva un loc de odihna pentru artistii invitati in spectacole sau pentru personalul restaurantului. Acum e pustiu si intuneric.

Orbecaind, dam peste o usa, batem respectuos conform instructiunilor si…

Hallelujah! Lumina cruda a Soarelui inunda incaperile, animand brusc atmosfera din inalturile Cazinoului. Baia cu apelul la constiinta civica se dovedeste a fi echipata si cu o cada de dus, e un mic motel aici, sus.

Exista chiar si un mic panou cu “casute postale”, unde se puteau lasa sub cheie obiecte personale ce ar s-ar fi putut pierde in timpul Can-Can-ului in stil Moulin Rouge…

Dechidem o ultima usa catre culmea Cazinoului. Ne aflam chiar sub invelisul acoperisului cladirii, in zona de deasupra candelabrului scarii principale a Cazinoului. Scripetele ce sustine marele candelabru este acoperit, ca intreaga incapere de altfel, cu un strat “generos” de gainat de porumbel.

Porumbeii sunt locatarii de facto ai podului Cazinoului, si doar ei cunosc toate cotloanele si pasajele inaltimilor majestosului edificiu.

Iat-o! Trapa catre libertatea de a urla “Treziti-va!” de pe acoperisul celei mai frumoase cladiri a Constantei.

Am ajuns la capatul drumului, am pornit literalmente “de jos” si incheiem prezentarea “la inaltime”. Constat ca aceasta vizita m-a legat intr-un mod personal de monumentala creatie a lui Daniel Renard. O inteleg mai bine, ii simt zbuciumul interior.

Cazinoul este o doamna inca frumoasa, care are nevoie doar de putin fond de ten pentru a deveni o dama superba. Problema e ca nu sunt sigur daca o mai meritam…

Cazino_sub_55

17 Comentarii la Tenebrele Cazinoului

  1. vederea e superba de acolo de sus de pe acoperis 😀
    Cand am intrat in spatele scenei a fost o faza cain filmele de groaza, cum am dat la o aprte cortina a tasnit de jos un porumbel :))

    • 4 ore de filmari in camp la -5 grade pentru 2 minute si 28 de secunde de reportaj cu un articol in care au interpretat intr-o maniera propie ceea ce am spus…cam dezamagitor…
      MAi era s aluam si bataie de la vreo 30 de insi la furat carbune. Vatmanul sau ce naiba e ala de conduce trenul fuma in cabina, hotii furau lejer cu sacii carbunii si firma de paza pazea….hotii s anu fie deranjati. a trebuit sa parlamentam cu ei sa le explicam ca nu ii filmam pe ei

      • Conștiința edililor este politizată,altfel nu se explica indiferența cu care tratează conservarea și promovarea patrimoniului cultural dobrogean.

        • Atat timp cat constantenii nu isi vor dori mai mult decat un “bun gospodar”, asta vor avea – niste domni care se pricep a pune borcane cu muraturi pentru la iarna. Uneori tot pentru consumul propriu. Gospodari.
          Va mai dura pana cand se va simti nevoia unor persoane de alt calibru, de un alt nivel al educatiei si cu alte perspective.

Lasati un comentariu