Vila Șuțu in 1001 de cuvinte

Exotica constructie a fost ridicata in anul 1899, dupa planurile arhitectului Grigore Cerchez, cu destinatie de resedinta estivala a familiei celebrului numismat si om de cultura Mihail Sutu. Casa s-a construit pe locatia fostului conac al familiei, ridicat de tatal lui Mihail Șuțu, boierul Costache Şuţu, inca inainte de stabilirea administratiei romanesti in Dobrogea, la 1978, de la care a preluat elemente arhitecturale precum cupola si sacnasiul (un fel de balcon din lemn). Arhitectul Grigore Cerchez a conceput o cladire-unicat in arhitectura Peninsulei, ingemanand elemente arhitecturale traditionale romanesti cu cele de sorginte maura.

Mihail Șuțu a mostenit pasiunea pentru mare a tatalui sau, Vila Sutu fiind dispusa pe un colt de stanca abrupt, la 30 m de malul marii. Astazi pare greu de imaginat, dar sa nu uitam ca, pana la construirea Portului Tomis, la mijlocul anilor ’50, apa marii scalda coasta Estica a Peninsulei. Accesul catre mare se facea print-o scara in spirala, inca prezenta, ce aminteste de un donjon medieval.

Prima fotografie, datata 1907, ne infatiseaza Vila Șuțu in toata splendoarea, la acea data o cladire noua si spectaculoasa. Se observa vecinatatea marii si prezenta scarilor de acces catre ceea ce era un mic debarcader. Cea de-a doua imagine imortalizeaza zona Vilei Șuțu vazuta dinspre digul Portului Tomis, aflat la acea data in constructie (anii ’50). Se observa ca sacnasiul  inca era prezent, in anii ’56-’57 urmand sa fie demolat, in urma unor lucrari de renovare. Momentul coincide si cu inlocuirea acoperisului cupolei (original invelit cu ardezie), cu un acoperamant din tabla zincata.

In mod cu totul exceptional, majoritatea elementelor arhitectonice definitorii s-a pastrat nealterata (exceptand cupola, sacnasiul si mobilierul), acestea putand fi admirate si in zilele noastre. Trebuie precizat ca Mihail Șuțu a murit in 1933, la o varsta inaintata, iar, dupa nationalizarea din 1948, cladirea a avut diverse destinatii (nota bene, toate cu un caracter cultural). Initial a devenit “Casa Regională a Creaţiei Populare”, unde functiona un centru de arta “pentru masele de proletari” si o biblioteca regionala. Dupa renovare, aici a fiintat pentru multa vreme Consulatul Cehoslovaciei, iar din 1990 pana in 2005, Vila Sutu a functionat ca sediu al Curtii de Apel Constanta.

Astazi, Vila Șuțu este doar una dintre bijuteriile arhitectonice aflat in “conservare” (termenul corect este “degradare”) la malul Marii Negre. In 2005 imobilul a fost retrocedat mostenitorilor de drept, iar urma acestora se pierde pe undeva in Milano sau pe altundeva, prin Spania. Un model devenit clasic in zona orasului vechi, unde se impletesc intr-o armonie lugubra incompetenta autoritatilor locale si dezinteresul unor mostenitori de drept, dar al caror drept moral de a detine aceste cladiri-monument poate fi pus la indoiala.

Am avut ocazia sa petrec multe ore de studiu in aceasta cladire, cand era sediul Curtii de Apel si pot spune ca starea acesteia s-a degradat vizibil, cel putin in ceea ce priveste terasa, decoratiunile, ferestrele, mobilierul. Imaginea contemporana a Vilei Șuțu pare a fi reflectata de o oglina sparta, si, culmea, nu de catre bocancii nationalizarii staliniste.

Accesul se face intr-un mod special: cu o surubelnita electrica se desfac holsuruburile ce blocheaza vechile usi din lemn. E un mod inventiv de a asigura o locuinta – nu ti-e teama ca poti pierde cheia!

Ferestrele frontului Sudic al cladirii aduc aminte de copilarie – Circul Globus! Noroc cu placheta ce ne aminteste ca ne aflam in incinta unui monument arhitectonic. Cu siguranta, asta il va proteja de actiunea trecerii anilor si de lipsa de implicare a proprietarilor. Pentru ca, din 2005, de cand cladirea a fost retrocedata, placheta asta e singura investitie la Vila Șuțu.

Finalmente, suntem poftiti inauntru, putand admira simfonia elementelor orientale ce decoreaza interioarele. Plafoanele, ce incantare! Policromul tavanelor, stucatura superba a acestora aminteste de palatele arabe din Damasc sau Alger. Pictura este executata in ulei si se prezinta in stare foarte buna.

Arabescurile elementelor maure se impletesc armonios cu elemente traditionale romanesti, bogatia ornamentatiilor de sorginte orientala este extraordinara.

Candelabrele ar putea foarte bine proveni de la Inalta Poarta a sultanului… privind pe una dintre ferestre te astepti sa vezi Aya Sofya scanteind in soare.

Nu veti intalni asemenea atentie asupra detaliului la nici una dintre cladirile vechi ale Constantei, cel putin la cele care mai sunt “in picioare”. E timpul sa urcam la etaj, folosind o veche scara de lemn, bogat ornamentata, aflata intr-o stare surprinzator de buna.

In itinerariul nostru intalnim scara catre subsol, unde se afla centrala termica, insa, de data asta nu vom insista asupra tenebrelor, urmarim orizonturi mai luminoase.

Si iata-ne in balconul cladirii-monument, admirand privelistea, arcele gratioase ale boltilor… si denuntand starea avansata de degradare in care se afla toate acestea.

sutu_pano_1

 

Coloanele boltilor sunt afectate la nivel structural si necesita interventie imediata. Un covor de guano de o grosime respectabila se intinde pe toata lungimea balconului, ramas in urma pescarusilor, singurii chiriasi din ultimii ani ai imobilului.

O himera aflata pe peretele balconului se constituie in singura sculptura in piatra a edificiului. Un element deosebit, asa cum este si scara in spirala, pe care o putem vedea de la inaltimea balconului.

Pornim catre terasa cladirii, un obiectiv in sine. Ma astept la o priveliste cel putin spectaculoasa.  O usa in doua canate, de evidenta sorginte maura, poarta deasupra ei o inscriptie in limba araba, pe care oricat am incercat sa o deslusesc, nu am reusit.

Arabescurile, chiar si cele restaurate cu mijloace rudimentare, specifice anilor comunismului, impresioneaza prin stil si complexitate.
Urcam pe aceeasi scara de lemn, nu fara a observa ca planseul a cazut in anumite portiuni, urmare a umezelii provocate de apa care care se infiltreaza prin acoperis la fiecare ploaie.

O usa din lemn se deschide in fata noastra… et voila! Ne aflam pe terasa Vilei Șuțu, iar panorama e absolut incantatoare. Ma asteptam ca privelistea spre mare sa fie spledida, si asa si este, insa ceea ce m-a vrajit a fost spectacolul cladirilor vechi, aflat inspre frontul sudic.

sutu_pano_3

Sunt locuri si spectacole peisagistice la care nu ai acces decat din anumite locatii “favorizante”. Iar Vila Șuțu ne inceteaza sa ofere incantare privirilor.

Si aventura nu s-a terminat. Mai avem de cucerit ultima reduta – turnul terasei. Avem toate motivele sa credem ca rasplata va fi pe masura.

Turnul terasei ascunde, pe langa scara de acces, si o mica camaruta “de garda”, cu un aer pitoresc.

“Trupa de asalt”, care va lua cu asalt turnul este formata din reputatul arhitect si erudit Radu Cornescu, doi invitati (carora prefer sa nu le desconspir identitatea) si subsemnatul.

Urcam ultimele trepte ale scarii exterioare si iata-ne, la cel mai inalt punct al Vilei Șuțu. Celebrele creneluri ale turnului, ce confera parte din farmecul aparte cladirii-monument isi defasoara ziguratele la picioarele noastre.

E timpul sa ne inaltam privirile in zare… si ramanem fara cuvinte. Englezii au un cuvant pentru asta: breathtaking!
Se cere la modul imperativ o panorama la 360°.

(rotiti imaginea folosing mouse-ul sau tastele < >, scroll pentru zoom)

Intr-un final ne regasim cuvintele, manati de curiozitatea de a cobora pe platforma dinspre mare a proprietatii, folosind misterioasa scara in spirala.

In mod eveident, scara nu a mai fost folosita de multa vreme, asa incat ne asteptam sa gasim orice, de la insemne runice la fecioare ferecate in acest donjon spiralat. In cele din urma, ratiunea a invins si  ne-am incumetat pe trepte, stim bine ca insemnele runice nu se mai descopera de mult… iar fecioare, nici atat.

Scarile astea spiralate, incasetate in cochilia lor de piatra, imi dau impresia ca, odata cu treptele, coboram in timp, cu multi ani in urma…

Verdele crud al iederei cuprinde taluzul fundatiei cladirii si aprinde speranta unui viitor mai bun pentru acest edificiu reprezentativ al Constantei (de odinioara?). Misterul scarii spiralate se pastreaza intact si dupa “intruziunea” invadatorilor inarmati cu camera foto.

Vila Șuțu in toata splendoarea ei…

sutu_pano_4

E timpul sa ne retragem si sa lasam vechiul palat sa-si continue somnul singuratic. Un loc cu totul aparte, de un romantism desavarsit. Șeherezada si-ar fi putut depana povestile celor “O Mie si Una De Nopti” in atmosfera magica a Vilei Șuțu…

Lasati un comentariu